Povestea noastră

Sunt Adrian Petri, gazda voastră și aici e o scurtă istorie a casei unde m-am născut și am copilărit, de unde am plecat și m-am întors pentru a o transforma în ceea ce e azi.

Străbunicii...

Străbunicii au prins vremurile grele dar oarecum bune din Roșia Montană, au venit din regiunea Tirol Austria pentru a lucra în industria mineritului aurifer. Zona era stăpânită de Imperiul Habsburgic de la care au cumpărat casa și părți din galeriile aurifere ale masivului Cârnic prin care primeau drept de exploatare a aurului. Casa fusese folosită ca sediu de bancă sau locul unde minerii aduceau aurul extras pentru a-l schimba în bani sau dinamită. Au muncit și au locuit aici, iar vremurile erau și deveneau tot mai prospere, în târg erau diverse ateliere de haine cu croitori instruiți la Viena, fanfară și grădină de vară, cazinou cu seri dansante și mănuși de mătase până la cot.

Bunicii...

Totul părea să meargă bine, dar la venirea naționalizării localnicii au fost deposedați de proprietăți, de galerii și au fost puși să-și dărâme instalațiile de prelucrare a aurului (șteampurile). Bunica se căsătorește cu un român, își schimbă numele, trece casa pe acesta și reușește să salveze casa, dar străbunicul este deportat la muncă în Siberia. Două tone de aur au fost găsite și luate cu forța la naționalizare din casele localnicilor, iar pe perioada comunismului au început marile exploatări de suprafață unde tata a lucrat ca inginer miner.

Părinții...

După revoluția din 1989 exploatările au fost închise și concesionate unei companii canadiene ce urma să facă investiții majore pentru revitalizarea mineritului. Compania începe să cumpere proprietățile din sat, vedeam zilnic vecini sau prieteni ce vindeau și plecau, iar apoi ne sugerau și nouă să facem la fel că altfel vom rămâne pe o insulă pustie și vom pleca pe bani mai puțini sau deloc. Deși am trăit din minerit, nu putem fi de acord cu tehnologia minieră propusă azi, ce ar însemna distrugerea irevocabilă a zonei, motiv pentru care am decis să nu vindem. Bunica se stinge din viață în 2009, iar casa rămâne vreo 5 ani pustie. Compania cumpără intens astfel că ajunge să dețină ~80% din proprietățile din sat. Noi oferim casa și terenurile pentru organizarea festivalului FânFest unde apar primele acțiuni împotriva proiectului canadian și unde se conturează campania “Salvați Roșia Montană” ce duce la ample proteste de stradă în marile orașe din țară.

Acum...

Proiectul canadian a fost oprit, iar zona propusă să devină sit Unesco datorită bogăției culturale. În 2014 ne hotărâm să investim în turism așa că transformăm casa într-un mic spațiu de cazare. Începem cu “Casa Cărților” la care lucrăm timp de aproape 3 ani, iar apoi investim banii făcuți din cazări în renovarea celorlalte spații. Sosesc turiști interesați de natura și istoria locului așa că implicăm cât mai mulți dintre vecini prin a organiza împreună tururi ghidate, mese tradiționale sau prin a caza turiști la ei, în speranța că vor vedea și ei un viitor în turism și vor investi spre această direcție. Povestea merge mai departe, vă așteptăm în vizită!